Copilul interior păstrează o anumita loialitate față de familia de origine.

Această loialitate este, de cele mai multe ori, inconștientă și invizibilă și se manifestă în viața de adult fară ca măcar adultul să își dea seama.

Loialitatea influențează felul nostru de a fi, de a ne comporta, alegerile pe care le facem, iar fiecare membru al familiei percepe noverbal manifestarea ei.

Cum se manifestă loialitatea cănd facem alegerea partenerului?

Simplu.

Dacă, de exemplu, copilul interior a căpătat convingerea negativă în copilărie că trebuie să își facă părinții mândri de el, atunci această nevoie inconștientă se va manifesta și la vârsta adultă.

Dacă partenerul/a aleas/ă primeste aprobarea nonverbală și inconștientă a familiei, atunci ”copilul interior” va trăi fericit știind că a făcut o alegere bună, pe placul părinților.

Dintr-o dată iubirea lor înflorește, se înțeleg bine, sunt fericiți și aleg să se căsătorească.

Dar atunci când soțul sau soția face o ”mișcare” care nu corespunde așteptărilor inconștiente ale socrilor, relația dintre cei doi parteneri începe să scârție. Brusc nu se mai înțeleg, fără a putea spune exact de ce, care este motivul neînțelegerilor dintre ei.

Inconștient, unul dintre parteneri (cel al cărui copil își făcea părinții mândri prin alegerile făcute) se distanțează, pentru că a perceput nonverbal ”dezaprobarea inconștientă” a părinților.

O să spuneți că nu toți își aleg parteneri ca să își facă părinții mândri, din contră unii o fac parcă în ciuda părinților.

Și da, este adevărat, dar și aici vorbim de o loialitate fața de familia de origine, doar că de data aceasta pornită din altă convingere negativă.

Inclusiv statutul de ”oaie neagra a familiei” implica o loialitate care trebuie menținută timp de generații. Ați observat cum în fiecare familie (extinsă, nu neapărat printre frați și surori) există o ”oaie neagra”?