Te-ai întrebat vreodată de ce îți este greu să suporți o ”criză” de furie a copilului tău?

Răspunsul este simplu, acesta este tiparul de reacție pe care l-ai învățat de la părinții tăi (sau de la persoanele care te-au avut în grijă).

Să îți explic:

Amintește-ți o întâmplare din copilărie când te-ai simțit furios/ă, nervos/ă.

Care a fost reacția părinților tăi?

Îți sună cunoscute următoarele expresii?

Ești nervos? Ai bâzdâci? De ce ești nervos? Ai nervi la vârsta asta? Las că îți scot eu nervii din fund!

Ia uite, domne, la ea/el, are nervi!

Și de cele mai multe ori se termina cu o palmă sau cu o pedeapsă sau cu sfatul ”ar fii bine să îți treacă repede ca să nu îți dau eu încă un motiv să fii nervos”.

De cele mai multe ori primeam o invalidare a emoțiilor noastre, iar din limbajul și modul de reacție al părinților noștri trăgeam concluzia că nu este ok să ne simțim așa. Deci ne negam propriile emoții, trăiri (și da, furia este o emoție).

Prin urmare am integrat acest tipar cu care am trăit mult și bine până am ajuns să dăm ochii cu prima ”criza” de furie a copilului nostru.

În fața acestei situații, creierul nostru, ca un super computer, va căuta în memorie (de cele mai multe ori în memoria inconștientă) tiparul de răspuns învățat. Și, în loc să validăm emoțiile copilului nostru și să îl învățăm o modalitate de a face față, răspundem fie cu invalidare, fie cu exprimarea propriei furii.

Ce se întâmplă?

Copilul nostru va face ce am făcut și noi, va integra acest model de reacție.

Uite câteva sugestii cu ce poți face ca să îți ajuți copilul să dezvolte o altfel de relație cu furia.

1. Îndreaptă-ți atenția aupra propriei persoane. Conștientizează care este modalitatea ta de a reacționa. Ai învățat să răspunzi la furie cu furie
2. Delimiteaza-te de aceasta tehnică învățată de la părinți și gândește-te ce are nevoie copilul tău aaici și acum.
3. Nu o lua personal. Furia este un sentiment perfect normal, cu toții o simțim, mai ales copiii când vor să elimine frustrarea. Furia copilului tău nu spune nimic despre abilitățile tale de părinte, nu te face o mama/un tată mai puțin bun/ă.
4. Fii bland/ă cu tine. Exersează această tehnică zi de zi. Repetiția aduce schimbarea.